Conceptul de kinesiotaping își are originea în bandajarea atletică tradițională. Bandajarea tradițională se realiza cu un material gros, lipicios și ferm, fiind dezvoltat încă din anii 1882. Prin restricționarea amplitudinii de mișcare, imobilizând și stabilizând articulația sau mușchii, bandajarea poate preveni în mod eficient accidentări ulterioare, reducerea edemului și durerii, sau să imobilizeze complet zona tratată.
Metoda kinesiotaping-ului a fost dezvoltată din 1973 până în 1979 de doctorul Kenzo Kase, din intenția de a oferi suport structurilor musculoscheletale fără a imobiliza excesiv și pentru a evita efectele secundare. Kase a introdus pe piață banda kinesiologică în 1982, aceasta fiind elastică, coezivă, ușoară și lăsa pielea să respire.
Scopul original era de reducere a edemului, oferea susținere țesutului conjunctiv, proteja articulația și elibera căldura excesivă apărută în urma procesului inflamator. Scopul mai profund era continuarea efectelor terapiei primite în clinică, acasă și în activitățile de zi cu zi.
În urma aplicării benzilor kinesiologice atleților japonezi, la Olimpiada din Seoul, 1988, această metodă a stârnit interesul întregii planete, ulterior a fost introdusă în Statele Unite și a devenit populară foarte rapid.
Numele acestei benzi elastice din bumbac, își are originea de la cuvântul “kinesiologie” (știința care studiază mișcarea umană și componentele care participă la aceasta. Kinesiologia include aspecte ale biologiei, anatomiei, psihologiei, fiziologiei și multe altele), din moment ce banda se aplică deasupra și în jurul mușchilor pentru îmbunătățirea mișcării și a funcționalității.
Benzile kinesiologice au un miez elastic, înfășurat în bumbac și se pot întinde până la 140% – 150% din lungimea lor, se aplică cu ajutorul unui adeziv acrilic, sensibil la căldură, pentru a evita alergiile la latex, mai ales în cazul utilizării la copii. Banda nu are proprietăți medicinale nefiind infuzată cu niciun medicament, este rezistentă la apă și poate rămâne pe piele între 3 și 5 zile. Designul special stimulând input-ul senzorial și somatic, ea poate fi tăiată și se poate mula pe orice formă a corpului uman și în orice poziție, cu ușurință.
Kinesiotapingul în combinație cu alte metode de tratament poate reduce durerea, reglarea funcțiilor mușchilor, stimularea feedback -ului proprioceptiv și să stabilizeze articulația. Principalul efect al utilizării benzilor kinesiologice este elevarea spațiului interstițial astfel spațiul de mișcare este mărit, circulația sanguină și limfatică sunt îmbunătățite iar viteza de vindecare a țesutului este mărită.
Unele cercetări au subliniat efectul placebo al utilizării benzilor kinesiologice și anume, impactul vizual al diferitelor culori precum și senzația oferită de lipirea benzii pe piele, pot face pacientul să simtă încredere, stabilitate și siguranță!